Tulburarea de alimentație compulsivă (BED) este un tip de tulburare alimentară recunoscută oficial ca diagnostic. Afectează aproape 2% dintre persoane la nivel global și poate cauza probleme suplimentare de sănătate legate de diete, cum ar fi niveluri ridicate de colesterol și diabet zaharat.

Tulburările alimentare nu se referă doar la mâncare, motiv pentru care sunt considerate tulburări psihiatrice. De obicei, oamenii le dezvoltă ca o modalitate de a face față unei probleme mai profunde sau unei alte afecțiuni psihologice, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Acest articol analizează simptomele, cauzele și riscurile pentru sănătate ale tulburării de alimentație compulsivă, precum și modul în care puteți obține ajutor și sprijin pentru a o depăși.
Ce este tulburarea de alimentație binge și care sunt simptomele?
Persoanele care suferă de tulburare de alimentație compulsivă pot mânca o cantitate mare de alimente într-un interval scurt, chiar dacă nu le este foame. Stresul emoțional sau destresul joacă adesea un rol și pot declanșa o perioadă de mâncat compulsiv.
O persoană poate simți un sentiment de eliberare sau ușurare în timpul unei crize, dar poate avea sentimente de rușine sau pierdere a controlului după aceea.
Pentru ca un profesionist din domeniul sănătății să diagnosticheze tulburarea de alimentație compulsivă, trebuie să fie prezente trei sau mai multe dintre următoarele simptome:
- mănâncă mult mai repede decât în mod normal
- mănâncă până la o senzație de sațietate incomodă
- consumă cantități mari de alimente fără a simți foamea
- mănâncă singur din cauza sentimentelor de jenă și rușine
- sentimente de vinovăție sau de dezgust față de propria persoană
Persoanele cu tulburare de alimentație compulsivă experimentează adesea sentimente intense de nefericire și suferință legate de mâncatul excesiv, forma corpului și greutatea lor.
Rezumat: Tulburarea de alimentație compulsivă se caracterizează prin episoade repetate de consum necontrolat de cantități neobișnuit de mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp. Aceste episoade sunt însoțite de sentimente de vinovăție, rușine și suferință psihologică.
Ce cauzează tulburarea de alimentație binge?
Cauzele tulburării de alimentație compulsivă nu sunt bine înțelese, dar rezultă probabil dintr-o varietate de factori de risc, printre care:

- Genetica. Persoanele cu BED pot avea o sensibilitate crescută la dopamină, o substanță chimică din creier responsabilă pentru sentimentele de recompensă și plăcere. Există dovezi puternice că tulburarea este moștenită.
- Genul. BED este mai frecventă la femei decât la bărbați. În Statele Unite, 3,6% dintre femei se confruntă cu BED la un moment dat în viața lor, comparativ cu 2,0% dintre bărbați. Acest lucru poate fi legat de factori biologici.
- Schimbări la nivelul creierului. Există indicii că persoanele cu BED pot avea modificări în structura creierului care duc la un răspuns crescut la mâncare și la un autocontrol redus.
- Mărimea corpului. Aproape 50% dintre persoanele cu BED au obezitate, iar 25-50% dintre pacienții care doresc o intervenție chirurgicală pentru pierderea în greutate îndeplinesc criteriile pentru BED. Problemele de greutate pot fi atât o cauză, cât și un rezultat al tulburării.
- Imaginea corporală. Persoanele cu BED au adesea o imagine corporală foarte negativă. Nemulțumirea corporală, dietele și mâncatul în exces contribuie la dezvoltarea tulburării.
- Istoric de binge eating. Cei afectați raportează adesea un istoric de binge eating ca fiind primul simptom al tulburării. Aceasta include consumul excesiv de alimente în copilărie și adolescență.
- Trauma emoțională. Evenimentele stresante ale vieții, cum ar fi abuzul, decesul, separarea de un membru al familiei sau un accident de mașină, sunt factori de risc. Bătaia de joc din copilărie din cauza greutății poate contribui, de asemenea.
- Alte afecțiuni psihologice. Aproape 80% dintre persoanele cu BED au cel puțin o altă tulburare psihologică, cum ar fi fobii, depresie, tulburare de stres post-traumatic (PTSD), tulburare bipolară, anxietate sau abuz de substanțe.
Un episod de chef poate fi declanșat de stres, dietă, sentimente negative legate de greutatea corporală sau de forma corpului, disponibilitatea alimentelor sau plictiseală.
Sugestii pentru tine: 12 beneficii ale meditației pentru sănătate bazate pe știință
Rezumat: Cauzele BED nu sunt pe deplin cunoscute. Ca și în cazul altor tulburări alimentare, o varietate de riscuri genetice, de mediu, sociale și psihologice sunt asociate cu dezvoltarea sa.
Cum este diagnosticată tulburarea de alimentație binge?
În timp ce unele persoane pot mânca ocazional prea mult, cum ar fi la sărbători sau petreceri, acest lucru nu implică neapărat BED, chiar dacă au experimentat unele simptome.
BED debutează de obicei la sfârșitul adolescenței sau începutul vârstei adulte, deși poate apărea la orice vârstă. De regulă, este nevoie de sprijin pentru a depăși BED și a dezvolta o relație sănătoasă cu mâncarea. Dacă nu este tratată, BED poate dura mulți ani.
Pentru diagnostic, o persoană trebuie să fi avut cel puțin un episod de mâncat compulsiv pe săptămână, timp de cel puțin trei luni.
Severitatea variază de la ușoară, cu 1-3 episoade pe săptămână, până la extremă, cu 14 sau mai multe episoade pe săptămână.
Un aspect distinctiv este că persoana nu ia măsuri pentru a “anula” o criză, spre deosebire de bulimie: nu vomită, nu ia laxative și nu face exerciții excesive pentru a contracara episoadele.
BED este mai frecventă la femei, dar apare mai des la bărbați decât alte tulburări alimentare.
Care sunt riscurile pentru sănătate?
BED este asociată cu riscuri semnificative pentru sănătatea fizică, emoțională și socială.
Până la 50% dintre persoanele cu BED suferă de obezitate. Tulburarea este, de asemenea, un factor de risc independent pentru creșterea în greutate și dezvoltarea obezității, datorită consumului crescut de calorii în timpul episoadelor de binge eating.
Obezitatea crește riscul de boli cardiace, accident vascular cerebral, diabet de tip 2 și cancer.
Unele studii arată că persoanele cu BED au un risc mai mare de a dezvolta aceste probleme comparativ cu persoanele obeze fără BED.
Sugestii pentru tine: 10 moduri inteligente de a nu mai mânca târziu în noapte
Alte riscuri includ probleme de somn, dureri cronice, astm și sindromul intestinului iritabil (IBS).
La femei, BED este asociată cu riscuri de infertilitate, complicații ale sarcinii și dezvoltarea sindromului ovarelor polichistice (SOPC).
Persoanele cu BED raportează dificultăți în interacțiunile sociale și au rate mai ridicate de spitalizare, îngrijire ambulatorie și vizite la urgențe față de cei fără tulburare alimentară.
Deși riscurile sunt semnificative, există tratamente eficiente pentru BED.
Rezumat: BED crește riscul de creștere în greutate, obezitate și boli asociate, precum diabetul și bolile cardiace. De asemenea, afectează somnul, sănătatea mintală și calitatea vieții.
Care sunt opțiunile de tratament pentru tulburarea de alimentație binge?
Planul de tratament pentru BED depinde de cauzele și gravitatea tulburării, precum și de obiectivele individuale.
Tratamentul poate viza comportamentele de alimentație compulsivă, excesul ponderal, imaginea corporală, problemele de sănătate mintală sau o combinație a acestora.
Opțiunile includ terapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia interpersonală, terapia comportamentală dialectică, terapia de pierdere în greutate și medicația. Acestea pot fi individuale, de grup sau în format de auto-ajutorare.
Unele persoane pot avea nevoie de un singur tip de terapie, altele de combinații pentru a găsi cea mai potrivită.
Un medic sau specialist în sănătate mintală poate oferi recomandări pentru planul optim.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru BED se concentrează pe relația dintre gândurile negative, emoțiile și comportamentele legate de alimentație, formă corporală și greutate.
Odată identificate cauzele emoțiilor și tiparelor negative, se dezvoltă strategii pentru a le schimba.
Intervențiile includ stabilirea de obiective, automonitorizarea, mese regulate, schimbarea gândurilor despre sine și greutate și încurajarea obiceiurilor sănătoase.
CBT condusă de terapeut este cel mai eficient tratament pentru BED. Un studiu a arătat că după 20 de ședințe, 79% dintre participanți nu mai aveau episoade de binge eating, iar 59% mențineau rezultatele după un an.
Alternativ, CBT de auto-ajutorare ghidată este o opțiune mai accesibilă, unde participanții folosesc un manual și au câteva întâlniri cu un terapeut.
Rezumat: CBT identifică și modifică sentimentele și comportamentele negative care cauzează alimentația compulsivă, fiind cel mai eficient tratament pentru BED.
Psihoterapie interpersonală
Psihoterapia interpersonală (IPT) pornește de la ideea că mâncatul compulsiv este un mecanism de coping pentru probleme personale nerezolvate, cum ar fi durerea, conflictele de relații sau schimbările majore.
Sugestii pentru tine: Cum să nu mai mănânci în exces: 23 de sfaturi simple și eficiente
Scopul este identificarea și recunoașterea problemei, urmată de schimbări constructive pe parcursul a 12-16 săptămâni.
Terapia poate fi de grup sau individuală și uneori combinată cu CBT.
Există dovezi solide că IPT are efecte pe termen scurt și lung în reducerea comportamentului de binge eating, fiind singura terapie cu rezultate pe termen lung comparabile cu CBT.
Este eficientă mai ales pentru forme severe și pentru persoanele cu stimă de sine scăzută.
Rezumat: IPT abordează binge eating ca un mecanism de adaptare la probleme personale, fiind o terapie eficientă, în special pentru formele severe.
Terapia comportamentală dialectică
Terapia comportamentală dialectică (DBT) vede mâncatul compulsiv ca răspuns emoțional la experiențe negative, pe care persoana nu le poate gestiona altfel.
DBT îi învață pe oameni să regleze răspunsurile emoționale și să facă față stresului fără a recurge la binge eating.
Cele patru domenii cheie sunt: mindfulness, toleranța la stres, reglarea emoțiilor și eficiența interpersonală.
Un studiu pe 44 de femei cu BED a arătat că 89% au încetat să mai mănânce compulsiv până la finalul terapiei, procentul scăzând la 56% la 6 luni.
Există informații limitate despre eficacitatea pe termen lung și comparația cu CBT și IPT.
Rezumat: DBT folosește tehnici de reglare emoțională pentru a reduce binge eating, dar eficacitatea pe termen lung necesită studii suplimentare.
Terapia de pierdere în greutate
Terapia comportamentală de pierdere în greutate ajută la reducerea greutății, ceea ce poate diminua comportamentul compulsiv prin îmbunătățirea stimei de sine și a imaginii corporale.
Se urmăresc schimbări graduale în dietă și exerciții, cu monitorizarea aportului alimentar și a gândurilor legate de mâncare.
Se așteaptă o pierdere în greutate de aproximativ 0,5 kg pe săptămână.
Deși poate îmbunătăți imaginea corporală și reduce riscurile asociate obezității, nu este la fel de eficientă ca CBT sau IPT pentru oprirea mâncatului compulsiv.

Aceasta duce, în general, la pierdere în greutate moderată și pe termen scurt.
Poate fi o opțiune bună pentru persoanele care nu au răspuns la alte terapii sau care doresc în primul rând să slăbească.
Rezumat: Terapia de pierdere în greutate poate ajuta la reducerea simptomelor de mâncat compulsiv prin scăderea greutății, dar are eficiență mai mică decât CBT sau IPT.
Medicamente
Mai multe medicamente pot reduce mâncatul compulsiv și sunt adesea mai rapide și mai accesibile decât terapia tradițională.
Totuși, niciun medicament nu este la fel de eficient ca terapiile comportamentale.
Tratamentele includ antidepresive, antiepileptice precum topiramatul și medicamente pentru tulburări hiperactive, cum ar fi lisdexamfetamina.
Cercetările arată un avantaj față de placebo în reducerea pe termen scurt a alimentației compulsive (48,7% eficacitate față de 28,5% placebo).
Medicamentele pot reduce pofta de mâncare, obsesiile, compulsiile și simptomele depresiei.
Majoritatea studiilor sunt pe termen scurt, necesitând date suplimentare pentru efectele pe termen lung.
Efectele secundare pot include dureri de cap, probleme digestive, tulburări de somn, creșterea tensiunii arteriale și anxietate.
Persoanele cu BED și alte afecțiuni psihice pot primi medicamente suplimentare pentru acestea.
Rezumat: Medicamentele pot ajuta pe termen scurt, dar nu sunt la fel de eficiente ca terapiile comportamentale și pot avea efecte secundare.
Cum să depășești mâncatul binge
Primul pas în depășirea binge eating este să discuți cu un medic. Acesta poate ajuta la diagnostic, poate evalua severitatea și recomanda tratamentul potrivit.
În general, CBT este cel mai eficient tratament, dar o combinație de terapii poate fi necesară.
Este important să adoptați și alegeri sănătoase privind stilul de viață și dieta.
Strategii suplimentare utile includ:
- Ține un jurnal alimentar și de stări de spirit. Identificarea declanșatorilor este esențială pentru controlul impulsurilor.
- Practică mindfulness. Crește conștientizarea declanșatorilor și autocontrolul, menținând acceptarea de sine.
- Găsește sprijin. Vorbește cu parteneri, familie, prieteni sau grupuri de sprijin.
- Alege alimente sănătoase. Dieta bogată în proteine, grăsimi sănătoase, mese regulate și alimente integrale ajută la sațietate și nutrienți.
- Exerciții fizice regulate. Îmbunătățesc pierderea în greutate, imaginea corporală, reduc anxietatea și cresc dispoziția.
- Dormi suficient. Lipsa somnului crește consumul de calorii și dereglează ritmul alimentar. Se recomandă 7-8 ore de somn de calitate.
Rezumat: CBT și IPT sunt cele mai eficiente tratamente pentru BED. Alte strategii utile includ jurnalul alimentar, mindfulness, sprijin social, alimentație sănătoasă, exerciții și somn adecvat.
Rezumat
Tulburarea de alimentație compulsivă este o tulburare frecventă care poate afecta grav sănătatea dacă nu este tratată.
Sugestii pentru tine: Ortorexia nervoasă: Semne, simptome și tratament eficient
Se caracterizează prin episoade repetate și necontrolate de consum al unor cantități mari de alimente, însoțite de rușine și vinovăție.
Poate afecta sănătatea generală, greutatea, stima de sine și sănătatea mintală.
Sunt disponibile tratamente eficiente, precum CBT și IPT, iar strategii sănătoase de viață pot fi integrate în rutina zilnică.
Primul pas este să ceri ajutorul unui profesionist medical.